Dictionar

Rezultate secundare (Trebui):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Acceptabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)

1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.

2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.

3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.


Activism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)

1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.

2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.


Aeropiezoterapie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéropiésothérapie)

1. (med.) metodă terapeutică bazată pe întrebuințarea aerului comprimat sau rarefiat.


Aerotaxi

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. air-taxi)

1. avion utilitar cu întrebuinţări multiple.


Afereză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei iniţiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.

2. poezie rebusistă din două părţi, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obţine un alt cuvânt, definit în a doua parte.

3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut.