Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)
1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphérèse)
1. suprimare a vocalei iniţiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părţi, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obţine un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aide-mémoire)
1. îndreptar cuprinzând esenţialul cunoştinţelor unui domeniu, care trebuie memorate.
2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părţi.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. embrayer)
1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mişcare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + monoverb)
1. problemă enigmistică în care exprimarea se face printr-un cuvânt ce trebuie transformat în monoverb.