Rezultate secundare (Treburile):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consistorium, fr. consistoire)
1. consiliu al împăraţilor romani.
3. instanţă judecătorească ecleziastică.
4. consiliu al cardinalilor, prezidat de papă.
5. adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convers, lat. conversus)
1. (despre călugări) folosit la treburile gospodăreşti (în mănăstire).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hégémonie, gr. hegemonia)
1. drept al unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte.
2. supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; supremaţie, dominaţie; rol conducător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immixtion, lat. immixtio)
1. amestec, intervenţie nedorită în treburile cuiva; ingerinţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. empiéter)
1. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intervention, lat. interventio)
1. participare, intrare într-o acțiune; luare de cuvânt.
2. invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat.
4. efort îndreptat spre un anumit scop.
6. (peior.) stăruință pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri.
7. (jur.) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa.