Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)
1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.
3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacitance)
1. reactanţă opusă printr-o capacitate trecerii unui curent alternativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conduction)
1. fenomenul trecerii căldurii sau electricităţii prin corpuri conducătoare.
2. acţiunea de transmitere a influxului nervos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. électrocuter)
1. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inductif, lat. inductivus)
1. care procedează prin inducție, rezultă dintr-o inducție.
2. (fizică) care se referă la inducție (electromagnetică); care se datorează fenomenelor de inducție.
3. metodă ~ă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză.
4. (electr.) circuit ~ = circuit unde are loc inducția; circuit cu inducție proprie.
5. (logică) (anton.) deductiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ionographie)
1. procedeu radiochimiografic bazat pe variaţiile de intensitate a fasciculului de raze X în urma trecerii lui printr-un organ în activitate.