Dictionar

Rezultate secundare (Trei):

Treiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. treillage)

1. spalier pentru grădină sau vie.


Treiler

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. trailer)

1. remorcă dintr-o platformă joasă şi solidă, sprijinită în spate pe un tren dublu de roţi, iar în faţă pe vehiculul motor, pentru transportul pe şosele sau în porturi a coletelor şi a pieselor grele.

2. (mar.) bac (pe cablu); pod plutitor.


Acianopsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Agfacolor

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (germ. Agfacolor, nume comercial)

1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.


Agregare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregaţie.

2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.

3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.


Aminobenzoic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aminobenzoïque)

1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.


Anafază

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.