Rezultate secundare (Tremur):
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (tremura + -[ă]cios)
2. care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.); tremurător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyostasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + stasis „reținere”)
1. (med.) afecțiune musculo-scheletică caracterizată prin tremurături musculare; tremur muscular.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)
1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aséismique)
1. (seismologie) lipsit de fenomene seismice; care este lipsit de cutremure.
2. (seismologie) califică mișcarea de alunecare a faliei care nu produce niciun șoc seismic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blanc)
1. spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conţine înregistrări.
3. pauză albă şi tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)
1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influenţa unor fenomene interne şi de scurtă durată (cutremure, erupţii vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială; calamitate, dezastru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cillose)
1. tremur convulsiv cronic al pleoapei superioare.