tren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. train)

1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc.
2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu.
3. ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac la descrețirea și paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de două sau trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvențe și amplitudini apropiate.
4. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal.

aerotren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotrain)

1. vehicul care alunecă pe o pernă de aer deasupra unei monoșine, propulsat de o turbină, un turboreactor sau un motor electric liniar.

antetren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-train)

1. vehicul pe două roți care tractează tunuri, obuziere, chesoare de muniții, mașini agricole etc.

antren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entrain)

1. însuflețire, bună dispoziție, animație.

autotren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autotreno)

1. ansamblu format dintr-un autovehicul cu una sau mai multe remorci; (mil.) convoi de automobile.

avantren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-train)

1. partea anterioară a unei mașini agricole pe roți.
2. antetren.
3. (text.) ansamblu de valțuri cu dinți și caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobește resturile vegetale atașate de flocoanele de lână.

catren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quatrain)

1. strofă (poezie) de patru versuri; tetrastih.

accelerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( accelera)

1. iuțit, grăbit (din ce în ce mai mult).
2. tren ~ (și s. n.) tren cu viteză mai mare.

aerodinam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aerodinamic)

1. tren automotor cu formă aerodinamică.

alertețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. all’ertezza)

1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

angrena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engrener)

1. vb. tr. a face ca dinții unei roți să intre între cei ai altei roți spre a-i transmite o mișcare.
2. tr., refl. a antrena, a fi antrenat într-o acțiune.

anterotor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antérotor)

1. rotor cu palete elicoidale dispus în fața rotorului propriu-zis al unui compresor centrifug cu palete radiale, care antrenează fluidul.