Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tren + -uleț)
1. diminutiv al lui tren; tren mic, trenuț.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escamoter)
1. a face să dispară ceva pe nesimţite.
2. (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica.
3. a introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jambe)
1. fiecare dintre cele două (trei) picioare ale trenului de aterizare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)
1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe.
2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc.
5. șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor.
6. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate.
7. legătură aeriană sau maritimă între două puncte.
8. legătură de telecomunicații între două puncte.
9. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil.
10. ținută.
11. (fig.) orientare; direcție.
12. (poligr.) rând într-o pagină.
13. placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile.
14. riglă.
16. gamă de produse (cosmetice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. messagerie, it. messaggeria)
1. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul.
2. oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pantoum)
1. poezie lirică în formă fixă, în care al doilea şi al patrulea vers dintr-un catren formează primul şi al treilea vers din catrenul următor şi care dezvoltă paralel două serii de imagini, două teme distincte şi contrastante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ruade)
1. mişcare inversă a cabrării calului, în ridicarea trenului posterior de la sol, animalul executând o azvârlire, sprijinindu-se pe trenul anterior.