Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tren + -uț)
1. diminutiv al lui tren; tren mic, trenuleț, (pop.) trenușor.
2. tren mic care circulă pe șine înguste, prin locuri greu de străbătut; trenuleț.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tren + -uleț)
1. diminutiv al lui tren; tren mic, trenuț.
Parte de vorbire: s.n. (pop.)
Origine: (tren + -ușor)
1. diminutiv al lui tren; tren mic, trenuț.