Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. défectivité)
1. însușirea de a fi defectiv, de a prezenta imperfecțiuni sau lipsuri.
2. (gramatică) caracterul substantivelor sau verbelor defective, care au flexiunea incompletă sau care nu se întrebuințează la anumite forme gramaticale.
3. (electronică) prezența defectelor în cristalul unui semiconductor.
4. (muzică) însușire a unor game de a nu cuprinde toate treptele octavei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gradin, it. gradino)
1. treaptă înaltă la baza unui edificiu.
2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc.
3. denivelare de teren provenind din retragerea gheţarilor între o vale confluentă şi una principală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypostase)
1. stare, situaţie în care se găseşte cineva; aspect, înfăţişare.
2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin.
3. (în teologia creştină) fiecare entitate a trinităţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. locrien)
1. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul că treptele II şi V coborâte formează o cvintă micşorată între tonică şi treapta V.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. majeur, major, lat. maior)
1. (despre oameni) ajuns la majorat.
2. principal, de mare importanță.
3. caz de forță ~ă = situație, eveniment neașteptat care împiedică pe cineva să facă un anumit lucru.
4. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele III-IV și VII-VIII).
5. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul major.