Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tribulation)
1. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiotripsie)
1. efectuare a unei hemostaze prin compresiune cu ajutorul angiotribului; vasotripsie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétyle)
1. (la arabi) piatră neagră care însoţea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboşari şi femei dansând.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl., lat. progenitor)
1. (rar) persoană care asigură o descendență, o progenitură; strămoş, străbun.
2. (genealogie) fondatorul unei familii, al unei linii de descendență, al unui clan sau al tribului, al unei case nobiliare sau al unui grup etnic.
3. animal la originea unei rase.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. subtribe, lat. subtribus)
1. (biol.) categorie taxonomică inferioară tribului și superioară genului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tribal)
2. (despre o populaţie) care trăieşte în triburi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (tc. imam)
1. (în islamul sunnit) titlul dat califului ales, nu neapărat dintre descendenții Profetului, ci dintre membrii tribului său.
2. (în islamul șiit) căpetenia comunității, descendent din Ali, care-l face infailibil.
4. musulman capabil să conducă rugăciunea comună într-o moschee.