cosecantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosécante)

1. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu secanta unghiului complementar.

cosinus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosinus)

1. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar.

cotangentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotangente)

1. funcție trigonometrică a unghiului complementar.

elementar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élémentaire, lat. elementarius)

1. de bază, esențial, fundamental.
2. care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc.
3. învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază.
4. foarte simplu, rudimentar.
5. (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare.
6. care ține de natură și de fenomenele ei.

pantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pente)

1. înclinare, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; declivitate.
2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal.
3. ~a unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor.

secant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sécant)

1. adj. (despre o dreaptă, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc.
2. s. f. dreaptă care intersectează un cerc sau o curbă în cel puțin două puncte.
3. funcția trigonometrică a unui unghi ascuțit într-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza și cateta alăturate unghiului.