tripla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tripler)

1. tr., refl. a (se) face triplu.
2. tr. a face o triplare.

triplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. triplan)

1. (avion) cu trei rânduri de aripi.

triplare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tripla)

1. acțiunea de a tripla.
2. depășire a unui (auto)vehicul de către al doilea, atunci când primul este deja angajat în depășirea unui alt (auto)vehicul oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa ce desparte cele două sensuri de circulație ale drumului.

alchină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkine)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.

tripla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tripler)

1. tr., refl. a (se) face triplu.
2. tr. a face o triplare.

triplare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tripla)

1. acțiunea de a tripla.
2. depășire a unui (auto)vehicul de către al doilea, atunci când primul este deja angajat în depășirea unui alt (auto)vehicul oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa ce desparte cele două sensuri de circulație ale drumului.