Rezultate principale (Tripoli,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tripoli)
1. (geol.) rocă silicioasă friabilă de origine organică, compusă în principal din cochilii de diatomee și radiolare; diatomit, kiselgur.
Rezultate secundare (Tripoli,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatomite)
1. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. régence)
1. guvernare a unui stat monarhic exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minorității sau al absenței regelui; perioada respectivă; persoanele care guvernează.
2. (ist.) nume care se dădea unor state musulmane din nordul Africii (Tripolitania, Algeria, Tunisia) guvernate printr-o delegație a sultanului din Constantinopol.