Dictionar

Rezultate secundare (Triumfal):

Triumfal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. triumphalis, fr. triomphal)

1. de triumf; biruitor, învingător, victorios.

2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârneşte admiraţie, entuziasm.


Triumfalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triomphalisme)

1. atitudine de încredere exagerată în sine însuşi, în propriile-i idei sau teorii.


Triumfalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. triomphaliste)

1. (cel) care manifestă triumfalism.


Apoteotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (apote/oză + -otic)

1. care constituie o apoteoză; triumfal.


Apoteoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.

2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.

3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.


Triumfalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. triomphaliste)

1. (cel) care manifestă triumfalism.