Rezultate secundare (Triumfal):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. triumphalis, fr. triomphal)
1. de triumf; biruitor, învingător, victorios.
2. (fig.) impunător, solemn, pompos; care stârneşte admiraţie, entuziasm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triomphalisme)
1. atitudine de încredere exagerată în sine însuşi, în propriile-i idei sau teorii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. triomphaliste)
1. (cel) care manifestă triumfalism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (apote/oză + -otic)
1. care constituie o apoteoză; triumfal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)
1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. triomphaliste)
1. (cel) care manifestă triumfalism.