Rezultate secundare (Trompetei,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Althorn)
1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. bugle)
1. trompetă din piele care emite un sunet mai moale şi mai plăcut decât cel emis de corn.
2. (pl.) nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă din familia trompetei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)
1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Flügelhorn)
1. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg.