OK
X
frullato
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. frullato)
1.
procedeu
de
alternare
rapidă
a
sunetelor
la
unele
instrumente
de
suflat
(flaut,
trompetă),
asemănător
cu
tremolo
sau
cu
glissando.
bucinator, -oare
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (lat. bucinator, buccinator)
1.
(anat.)
care
ocupă
lateral
spațiul
dintre
cele
două
maxilare.
2.
(anat.)
mușchi
~
=
mușchiul
obrazului,
între
cele
două
maxilare,
folosit
pentru
a
alungi
transversal
gura
(mai
ales
pentru
cântatul
la
trompetă);
buccinator.