Dictionar

-TRON

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (engl. -tron, cf. gr. /elek/tron „chihlimbar”)

1. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”.
 

alfatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphatrone)

1. vacuumetru bazat pe efectul ionizant al radiației alfa.
 

antielectron

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antielectron)

1. (fiz.) antiparticulă a electronului; pozitron.
 
 

betatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bétatron)

1. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari.
 

bevatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bévatron)

1. accelerator de particule capabil dea electronilor o energie de miliarde de electronvolți.
 
 

acceptor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accepteur)

1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.
2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță.
 
 

acustomat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akustomat)

1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea și oprirea automată a unui magnetofon.
 
 

aeroelectronică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.