Dictionar

Tropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tropisme)

1. tendinţă de orientare a organismelor vii în funcţie de un agent fizico-chimic.

2. proprietate a anumitor substanţe, introduse în organisme vii, de a se localiza în anumite organe; taxie.

Tropism

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tropismus

2. FR tropisme

3. EN tropism

4. DE Tropismus; Reizkrümmung

5. RU тропизм

6. HU ingermozgás, görbüléses ingermozgás, tropizmus

Actinotropism

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT actinotropismus

2. FR actinotropisme

3. EN actinotropism

4. DE Aktinotropismus

5. RU aктинотропизм

6. HU aktinotropizmus

Actinotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinotropisme)

1. îndreptare a plantelor către radiaţiile de lumină.

2. mişcare de curbură sub influenţa unor radiaţii unilaterale de lumină.

Aerotropism

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aërotropismus; aëroidotropismus

2. FR aérotropisme

3. EN aerotropism

4. DE Aerotropismus

5. RU aэротропизм

6. HU aerotropizmus

Aerotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influenţa oxigenului din aer (la creşterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.

Afototropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphototropisme)

1. curbare a plantelor în direcţia opusă luminii.

Alcaliotropism

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT alcaliotropismus

2. FR alcaliotropisme

3. EN alkaliotropism

4. DE Alkaliotropismus

5. RU aлкaлиотропизм

6. HU alkáliotropizmus

Aerotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influenţa oxigenului din aer (la creşterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.

Alelotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allélotrope)

1. care prezintă alelotropism.

2. (fiz.; despre un amestec) cu două forme ale unui compus desmotrop în echilibru.

Anemotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anémotropisme)

1. (bot.) capacitatea plantelor de a se orienta în funcție de direcția vântului; aerotropism.

Azeotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azéotrope)

1. care prezintă azeotropism; azeotropic.

Azeotropie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. azéotropie)

1. (chimie) proprietatea unui amestec de substanțe lichide de a nu păstra proprietățile individuale ale corpurilor care intră în componența sa; condiția de a fi azeotropic; azeotropism.

Chemotropism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Chemotropismus)

1. (bot.) orientare a organelor plantelor sub influenţa unor excitaţii chimice; chimiotropism.