Dictionar

Crepitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépitation)

1. trosnitură produsă de ciocnirea extremităţile unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi.


Zgomota

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (zgomot + -a)

1. a produce zgomot; a trosni.

2. (despre ape curgătoare) a șopoti, a murmura, a susura.

3. (despre oameni) a face gălăgie, a vorbi tare.

4. (var.) (reg.) a zglomodi, (reg.) a zgomoti.


Rompăi

Parte de vorbire: vb. intr. (reg.)
Origine: (interj. romp)

1. (despre zăpadă) a scârțâi sub picioare.

2. (Banat) a scrâșni, a trosni (între dinți).