OK
X
truculență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. truculence)
1.
asprime,
violență,
lipsă
de
jenă,
sfidare
a
bunului
simț.
faceție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)
1.
plezanterie
de
un
comic
grosolan
care
se
traduce
prin
gesturi,
acțiuni
sau
cuvinte
menite
să
facă
oamenii
să
râdă
sau
să
se
distreze;
glumă,
farsă,
poznă,
năzdrăvănie.
2.
(lit.)
scriere
în
stil
burlesc
care
exprimă
adesea
o
veselie
truculentă;
anecdotă
burlescă,
snoavă.