Dictionar

Dezobstruant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désobstruant)

1. care dezobstruează; care destupă, desfundă; destupător.

2. (antonime) obstruant, obstructiv, obstructor.


Embol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embole, lat. embolus)

1. (med.) corp străin de natură solidă, lichidă sau gazoasă care obstruează un vas sangvin și provoacă embolia.

2. (var.) embolus.


Adevărat; real; veritabil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT verus

2. FR vrai

3. EN true; real; genuine

4. DE echt; wahr; wahrhaft; wirklich

5. RU истинный; нaстоящий

6. HU valós; igazi; valódi


Astupat, închis

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT obstructus

2. FR obstrué

3. EN obstructed; closed; blocked up

4. DE verstopft; verschlossen

5. RU зaслонённый; зarороженный

6. HU lezárt, betömött


Cocleala ciupercilor cultivate

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Myceliophtora lutea

2. FR moisissure olivâtre du champignon de couche

3. EN olive mould of true mushroom; „mat disease” of mushrooms in culture

4. DE Gelbschimmel des Kulturchampignons

5. RU оливковaя плесень шaмпиньонa

6. HU gombák sárga csomókban jelentkező betegsége, mole nagyombák elfolyósodó betegsége


Destructiv

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT destructivus; destruens

2. FR destructif; détruant; destructive

3. EN destructive; destroying

4. DE abbauend; zersetzend

5. RU деструктивный; рaзрушительный

6. HU bomlasztó, romboló