Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. troupe)
1. totalitatea militarilor care îşi fac serviciul militar.
3. colectiv de actori permanent; ansamblu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auxilium)
1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor şi recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. band)
1. trupă de muzicanți; grup de muzicieni care cântă împreună ca un ansamblu; bandă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)
1. grup de oameni (reuniţi în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeţ) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. depositum, /2/ după fr. dépot)
1. loc, construcţie unde se depun anumite materiale.
2. formaţiune militară care aprovizionează trupa cu materiale, muniţii etc.
3. valori materiale sau băneşti depuse spre păstrare şi fructificare.
4. acumulare de materiale provenite din dezagregarea rocilor, din depuneri aluvionare sau maritime; sediment.
5. totalitatea vestigiilor de cultură materială care caracterizează un strat arheologic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escorte)
1. grup de oameni înarmaţi, trupă care însoţeşte pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar.
2. formaţie de (aero)nave de luptă care însoţeşte un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évolution, lat. evolutio)
1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție.
2. teoria ~i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă.
3. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.
5. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc.