Dictionar

trândăvie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (trândav + -ie)

1. stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit.
2. (anton.) hărnicie.
 

dolce vita

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (it. dolce vita, viaţă frumoasă)

1. fel de a trăi în lux, în trândăvie.
 

farniente

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. /il dolce/ far niente)

1. levitație, trândăvie.
2. dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie.
 
 

trândăvire

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (vb. trândăvi)

1. faptul de a trândăvi; lenevire, trândăvie, (pop.) trândăvit.
 
 

trândăveală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (trândăvi + -eală)

1. faptul de a trândăvi; trândăvie.