Dictionar

 

asamblare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (asambla)

1. acțiunea de a asambla.
2. (inform.) operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (II).
 
 
 
 
 

interpretor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interpréteur, engl. enterpreter)

1. (inform.) procesor specializat care efectuează traducerea instrucțiunilor în „limbaj mașină” și comandă execuția lor.