Dictionar

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.
 

cohortă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cohorte, lat. cohors)

1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune.
2. unitate de organizări sportive de tineri.
3. (fig.) mulțime, ceată.
4. (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană.
5. totalitatea de indivizi care au trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp.
 

coșmaresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. cauchemardesque)

1. producând o senzație similară cu cea trăită în timpul unui coșmar; de coșmar, terifiant, fantastic.
 

criptomnezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptomnésie)

1. tulburare de memorie caracterizată prin incapacitatea de a diferenția evenimentele trăite de propria persoană de cele din vis, citite sau auzite.
 

dinornis

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. dinornis)

1. (paleontologie) pasăre fosilă alergătoare asemănătoare cu struțul, dar de două ori mai mare, cu ciocul scurt și ascuțit și picioare masive cu trei degete, care a trăit la sfârșitul erei terțiare și ale cărei oase au fost descoperite în Noua Zeelandă; moa.
 

estezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. esthésie)

1. sensibilitate.
2. calitate a unei senzații de a fi trăită ca provenind din exterior.
3. sensibilitatea și reacția organului față de excitațiile externe și interne.