Dictionar

Rezultate principale (Tub):

Tub

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tube, lat. tubus)

1. țeavă de metal, de sticlă, de cauciuc etc.

2. recipient din metal subțire în care se țin diferite paste, preparate cosmetice etc.

3. formațiune anatomică de formă tubulară în organismele vii.

4. ~ fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe și de buze și nări.

5. (tehn.) aparat în formă de țeavă în care sunt introduși doi sau mai mulți electrozi, la diferite montaje.

6. ~ electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice; ~ Geissler = tub care conține un gaz la presiune joasă, în care se produc descărcări electrice.

7. (la unele instrumente muzicale) țeavă care produce sunete de diferite tonalități la trecerea unui curent de aer prin ea.

8. înveliș cilindric din metal sau din carton care conține explozibilul și proiectilul unei arme de foc.


Tub

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tubus

2. FR tube

3. EN rube

4. DE Rohr

5. RU трубкa

6. HU cső


Rezultate secundare (Tub):

Tub digestiv

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tractus gastrointestinalis

2. FR tube digestif

3. EN digestive canal; digestive duct; alimentary tract

4. DE Verdauungskanal

5. RU пищевaрительный трaкт

6. HU emésztőcsatorna, tápcsatorna


Tub germinativ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tubus germinativus

2. FR tube germinatif; tube de germination

3. EN germ tube

4. DE Keimschlauch

5. RU ростковaя трубкa

6. HU csíratömlő


TUB-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. tub-, cf. lat. tubus)

1. „tub”.


Tuba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. tuber)

1. (tehn.) a căptuşi pereţii unei guri de sondă cu tuburi de oţel.


Tubă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it., lat. tuba)

1. instrument muzical de suflat din alamă, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonică, constând dintr-un tub conic răsucit, terminat cu un pavilion foarte larg şi prevăzut cu un mecanism de ventile sau pistoane.

2. (anat.) formaţiune canaliculară.


Tubaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tubage)

1. (med.) introducerea unui tub, rigid sau flexibil, într-un canal sau cavitate naturală, pentru a permite trecerea aerului, pentru a introduce substanțe terapeutice sau alimentare, pentru a colecta sau evacua secreții, sau chiar pentru a explora organele subiacente.

2. (med.) ~ laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie.

3. (tehn.) operație constând în introducerea unui ansamblu de elemente tubulare metalice într-o gaură de foraj sau puț pentru a susține pereții; cuvelaj.

4. instalarea unui tub, a unei conducte într-o cavitate, pasaj etc.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acantocefali

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.


Acroblasteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)

1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.


Acrogamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogamie)

1. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Acvatubular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquatubulaire)

1. (despre cazane cu aburi) cu tuburi prin care circulă apa.