Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. tuberculum „umflătură mică”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tuberculide)
1. dermatoză părând a avea un raport foarte strâns cu tuberculoza, fără ca studiul bacteriologic să arate prezenţa bacilului Koch.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. tuberculifère)
1. prevăzut cu tuberculi sau cu asperități veruciforme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tuberculiforme)
1. de forma tuberculilor; tubercular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tuberculine)
1. toxină secretată de bacilul Koch.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tuberculinothérapie)
1. folosire a tuberculinei în scop terapeutic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylomètre)
1. aparat pentru determinarea conţinutului de amidon din tuberculii de cartofi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. quadrigeminus)
1. adj. pl. tuberculi ~ = cele patru proeminenţe ale bulbului rahidian.
2. s. m. pl. cvadrupleţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipodidés)
1. pl. familie de rozătoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sărit, cu urechi mari şi coada lungă, care trăiesc în vizuini săpate în teren nisipos, hrănindu-se cu tuberculi şi rădăcini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fécule, lat. faecula)
1. amidon din tuberculii de cartofi, din rădăcinile de manioc etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filosité)
1. simptom al tuberculilor de cartofi atacaţi de unele virusuri sau încolţiţi în întuneric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géophyte)
1. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi).