Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocirculation)
1. menţinere a deplasării unei ape în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endoscopie)
1. examinare a interiorului anumitor organe cavitare sau tubulare cu ajutorul endoscopului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frette)
1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare.
2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge.
3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.
4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mandrin)
1. piesă ascuțită folosită la găurirea tablei metalice; dorn, priboi.
2. unealtă calibrată pentru lărgirea sau formarea găurilor din piese tubulare sau inelare.
3. sârmă care se așază înăuntrul instrumentelor găunoase (ace, trocare etc.) pentru a împiedica astuparea lor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mandriner)
1. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péristaltisme)
1. ansamblul mişcărilor tubului digestiv sau ale altor structuri anatomice tubulare, provocate de contracţia ritmică a musculaturii acestora, facilitând propulsarea conţinutului lor.