Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)
1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.
2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.
3. arteră de circulaţie pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formaţie anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. capillitium)
1. reţea tubulară protoplasmatică care încastrează sporii în corpii de fructificaţie la unele ciuperci.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaphysectomie)
1. (med.) rezecţie a unei diafize, forma tubulară care constituie porţiunea centrală a osului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. fitting, germ. Fitting)
1. piesă tubulară filetată la capete, folosită pentru asamblarea demontabilă a ţevilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frette)
1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare.
2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge.
3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.
4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fulgurite)
1. (geol.) formaţie tubulară formată dintr-o masă sticloasă prin acţiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet.