tulbură-sărbătoare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (din fr. trouble-fête)

1. persoană care întrerupe, perturbă cursul unui moment plăcut, al unui eveniment fericit.

tulburăciune

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (turbura + -ciune)

1. lichid tulbure; tulbureală.
2. (var.) (înv.) turburăciune.

tulburare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. tulbura)

1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
4. mânie, furie.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
7. (fig.) neastâmpăr.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.

tulburări de vedere

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT perturbatio videndi
2. FR troubles visuels
3. EN troubles of sight; troubles of vision
4. DE Sehstörungen
5. RU нaрушение зрения
6. HU látászavar

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

acantestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilității tactile constând în senzația de furnicare, de înțepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.

acatafazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acataphasie)

1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire.

acatagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în așezarea greșită a cuvintelor în scris.

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.