Dictionar

Rezultate secundare (Tulbura):

Tulbură-sărbătoare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (din fr. trouble-fête)

1. persoană care întrerupe, perturbă cursul unui moment plăcut, al unui eveniment fericit.


Tulburăciune

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (turbura + -ciune)

1. lichid tulbure; tulbureală.

2. (var.) (înv.) turburăciune.


Tulburare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. tulbura)

1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.

2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).

3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.

4. mânie, furie.

5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.

6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.

7. (fig.) neastâmpăr.

8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.

9. (var.) turburare.


Tulburări de vedere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT perturbatio videndi

2. FR troubles visuels

3. EN troubles of sight; troubles of vision

4. DE Sehstörungen

5. RU нaрушение зрения

6. HU látászavar


Abazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Acantestezie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături.

2. senzație de înțepături, fără existe vreun stimul funcțional.


Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Acatagrafie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în aşezarea greşită a cuvintelor în scris.


Acorticism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.