tulburare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. tulbura)

1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
4. mânie, furie.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
7. (fig.) neastâmpăr.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal.

acantestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilității tactile constând în senzația de furnicare, de înțepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.

acatafazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acataphasie)

1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire.

acatagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în așezarea greșită a cuvintelor în scris.

acrodistrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodystrophie)

1. tulburare de nutriție a extremităților corpului.

acromatopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatopsie)

1. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2).