Dictionar

tulburel, -ea

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (tulbure + -el)

1. diminutiv al lui tulbure.
2. I. (cam) tulbure; care nu s-a limpezit încă.
3. (și adverbial) îngrijorat, neliniștit.
4. II. vin nou care nu s-a limpezit încă.
5. (var.) (înv.) turburel.
 

clarificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (clarifica + -tor)

1. adj. care clarifică.
2. s. n. substanță cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure.
 

confuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confus, lat. confusus)

1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.
 

pulpă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pulpa, fr. pulpe)

1. porțiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului).
2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte).
3. parte cărnoasă a unor fructe.
4. fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată.
5. (min.) apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală.
6. medicament de consistență moale, prin pulpare.
 

reminiscență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réminiscence, lat. reminiscentia)

1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut.
2. teoria ~ței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
3. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate.
4. rămășiță, urmă.
 

tolometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tholomètre)

1. (fizică) aparat pentru măsurarea gradului de tulbureală a apei; turbidimetru.
 

torbid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. torbido)

1. lipsit de limpezime, de transparență; tulbure, turbid.
2. (antonime) limpid, transparent.