OK
X
acrospiră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrospire)
1.
tulpiniță
răsucită
de
la
vârful
seminței,
în
germinație.
adventiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adventif)
1.
(științe
juridice)
care
este
obținut
pe
altă
cale
decât
succesiunea
directă.
2.
(biol.)
(despre
specii)
care
pătrunde
accidental
într-o
anumită
biocenoză.
3.
(bot.)
dezvoltat
întâmplător
și
pe
locuri
neobișnuite,
adesea
ca
urmare
a
unor
fenomene
de
regenerare.
4.
(bot.)
califică
o
parte
a
plantei
care
crește
pe
un
organ
neobișnuit,
de
exemplu
rădăcini
care
apar
pe
tulpini
sau
rizomi.
5.
(despre
cratere)
care
are
altă
deschizătură
decât
craterul
principal.
6.
rădăcină
~ă
=
rădăcină
care
se
dezvoltă
pe
diferite
părți
ale
plantei.
7.
mugure
~
=
mugure
care
se
dezvoltă
din
țesuturi.
alismatacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. alismacées)
1.
familie
de
plante
monocotiledonate
acvatice
prevăzute
cu
canale
aerifere
în
tulpini
și
frunze.
altern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)
1.
unghiuri
~e
interne
(sau
externe)
=
unghiuri
formate
în
interiorul
(sau
exteriorul)
a
două
drepte
paralele
tăiate
de
o
secantă.
2.
(despre
frunze,
flori)
care
crește
de
o
parte
și
de
alta
a
tulpinii,
a
ramurilor,
la
niveluri
diferite.
alterniflor, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alterniflore)
1.
(despre
plante)
cu
flori
alterne,
adică
situate
de
o
parte
și
de
alta
a
tulpinii,
fără
a
fi
pe
același
plan
orizontal.
antotaxie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthotaxie)
1.
mod
de
dispunere
a
florilor
pe
tulpini
și
pe
ramuri.