Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acaule, lat. acaulis)
2. cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)
1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.
2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adpressus)
1. (bot.; despre perişori) strâns alipit de tulpină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplexicaule)
1. (despre frunze) care îmbrăţişează tulpina.