Rezultate secundare (Tulpină).):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décurrent, lat. decurrens)
1. (despre frunze) cu limbul prelungit şi pe organul pe care e înserat (peţiol sau tulpină).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. géotropisme)
1. însușire a organelor unor plante (rădăcină, tulpină) de a lua, sub influența gravitației, o anumită orientare față de verticala locului; geotactism.
2. ~ pozitiv = tendința rădăcinii de a crește în jos.
3. ~ negativ = tendința tulpinii de a crește în sus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. abbreviatus)
1. prescurtat.
2. (bot.) oprit în creştere (internodiu, tulpină).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat. doliolum „butoi mic” + -form)
1. (despre o tulpină) în formă de butoiaș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fistuliforme)
1. (despre tulpină) în formă de fistulă sau țeavă; având formă tubulară; în formă de tub.