Dictionar

Rezultate secundare (Tulpină.):

Ablaut

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.


Acaul, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acaule, lat. acaulis)

1. (bot.) fără tulpină.

2. cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Adaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.

2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.


Adpres, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adpressus)

1. (bot.; despre perişori) strâns alipit de tulpină.


Amplexicaul, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplexicaule)

1. (despre frunze) care îmbrăţişează tulpina.