Dictionar

TUMORI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. tumor, -oris „umflătură”)

1. „tumoare, umflătură”.


Tumorifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (tumori- + -fer)

1. (med.) care conține tumori.


Tumoriform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (tumori- + -form)

1. (med.) în formă de tumoare.


Tumorigen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tumorigène)

1. (med.) califică o celulă susceptibilă de a degenera într-o tumoare; care produce tumori.


Tumorigeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tumorigenèse)

1. proces de apariţie şi dezvoltare a tumorilor; etiologie a tumorilor.


Antitumoral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. antitumorale)

1. care previne, combate tumorile.


Blastomogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blastomogenèse)

1. proces de formare şi dezvoltare a unei tumori maligne.


Botriomicoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. botryomycose)

1. boală infecţioasă, frecventă la cai şi la om, caracterizată prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame.


Carcinogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carcinogenèse)

1. formare şi dezvoltare a tumorilor maligne.


Carcinoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carcinoïde/s/)

1. adj. referitor la tumorile maligne.

2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulaţii citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.


Cobaltoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobaltothérapie)

1. tratament al tumorilor maligne cu izotopi radioactivi de cobalt.