Dictionar

autotun

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + tun)

1. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic.
 
 
 
 
 
 

acluofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.
 

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.
 

afet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)

1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).
 

afro

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (engl., fr. afro)

1. (despre coafură) cu părul foarte încrețit.
2. tunsoare emblematică Black Power.
 

Alicante

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alicante)

1. soi de viță de vie cu struguri roșietici, cu boabele dese, rotunde.
2. vin din acest soi de viță.
 

aligote

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aligoté)

1. varietate de struguri din vița franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde.
2. vin din acest soi de struguri.