Dictionar

Rezultate principale (Tunică):

Tunică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. tunica, fr. tunique)

1. cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani.

2. haină bărbătească de uniformă.

3. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.

4. membrană care acoperă corpul unor animale marine.

5. înveliș membranos al unui organ vegetal.


Rezultate secundare (Tunică):

Tunica sporului

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tunica; paries sporae

2. FR tunique; paroi de la spore; membrane de la spore

3. EN tunic; wall of the spore

4. DE Schale; Sporenwand

5. RU туникa; стенкa споры

6. HU tunika, héj, köpeny


Tunicat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT tunicatus; involucratus

2. FR tuniqué; revêtu

3. EN tunicate; wrapped; clothed; coated

4. DE umhüllt; eingehüllt

5. RU окутaнный

6. HU köpenyes, héjas, beburkolt, felbőr (kalapé és tönké)


Tunicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. tunicatus, fr. tuniqué)

1. (anat., bot.) acoperit cu o tunică; (despre bulbi) ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele.


Adventice

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adventice)

1. tunică externă, de ţesut conjunctiv, care înveleşte arterele.


Chilocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chylocèle)

1. acumulare de chil în tunica vaginală.


Chiton 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiton, gr. khiton)

1. (ant.) tunică lungă şi strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei şi bărbaţi, pe sub himation.


Clav

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clavus)

1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenenţa la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă.

2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetăţenilor romani sub 15 ani.


Dalmatică

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)

1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împăraţii romani.

2. mantie de ceremonie a regilor Franţei.

3. veşmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părţi, purtat de diaconi şi episcopi.

4. îmbrăcăminte cu care sunt înfăţişaţi îngerii, sub formă de rochie lungă.


Efod

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éphod)

1. tunică îmbrăcată de preoţii evrei în timpul marilor ceremonii.