Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-train)
1. vehicul pe două roţi care tractează tunuri, obuziere, chesoare de muniţii, maşini agricole etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. артиллерист, germ. Artillerist)
1. militar dintr-o unitate de artilerie, material de război care include tunuri, mortiere, obuziere etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbette)
1. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. batterie, it. batteria)
1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziţie de tragere.
3. ansamblul tunurilor de acelaşi calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeaşi operaţie.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheaţă pentru a răci vinul şi sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuţie într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuşti metalice suprapuse, pentru întreţinerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordée)
1. ansamblul tunurilor de pe o navă.
2. salvă executată cu toate tunurile de acelaşi calibru ale unei nave dintr-un bord.
3. porţiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive.
4. distanţă parcursă de un velier între două volte succesive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. canonnade)
1. descărcare simultană sau succesivă a mai multor lovituri de tun; salvă de tunuri de artilerie.