Parte de vorbire: s.
Origine: (tur + -aţie)
1. număr de rotaţii efectuate de un corp în mişcare circulară uniformă într-o unitate de timp.
2. rotaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. acculturation)
1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déculturation)
1. proces de involuţie, de degradare a culturii unei unităţi etnice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. enculturation)
1. proces de asimilare a unei forme de cultură, prin instruire şi educaţie, pe toată perioada vieţii; adaptare culturală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. maturation, lat. maturatie)
1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate.
2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă.
3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice.
4. stadiu de colectare a unui abces.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR maturation
3. EN maturation
5. RU созревaние
6. HU magérés, termés érés, érési időpont
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obturation, lat. obturatio)
1. obturare.
2. (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavităţi.
3. ~ dentară = astuparea terapeutică a cavităţii unui dintre cariat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphicarpogène)
1. care produce fructe pe sol, dar cu maturaţie subterană.
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. anucléé)
1. (celulă) lipsită de nucleu.
2. (biol.) califică celulele care și-au pierdut nucleul în timpul maturației sau în urma unui proces patologic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)
1. care nu este sincron; asincronic.
2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. célérimètre)
1. instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahimetru, tahometru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. compoundage)
1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turaţiei la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a maşinii cu un curent egal sau proporţional cu cel indus.
2. adăugare de grăsimi sau de derivaţi ai acizilor graşi unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăţi calităţile.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. koros „îmbuibare, saturație”)