Dictionar

turație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tur + -aţie)

1. număr de rotații efectuate de un corp în mișcare circulară uniformă într-o unitate de timp.
2. rotație.
 

aculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
 

deculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déculturation)

1. proces de involuție, de degradare a culturii unei unități etnice.
 

enculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. enculturation)

1. proces de asimilare a unei forme de cultură, prin instruire și educație, pe toată perioada vieții; adaptare culturală.
 

maturație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. maturation, lat. maturatie)

1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate.
2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă.
3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice.
4. stadiu de colectare a unui abces.
 

maturație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT maturatio
2. FR maturation
3. EN maturation
4. DE Reifen
5. RU созревaние
6. HU magérés, termés érés, érési időpont
 

obturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obturation, lat. obturatio)

1. obturare.
2. (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități.
3. ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat.
 

amficarpogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphicarpogène)

1. care produce fructe pe sol, dar cu maturație subterană.
 

anucleat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr. anucléé)

1. (celulă) lipsită de nucleu.
2. (biol.) califică celulele care și-au pierdut nucleul în timpul maturației sau în urma unui proces patologic.
 

asincron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.
2. mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.
 

celerimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. célérimètre)

1. instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahimetru, tahometru.
 

compoundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. compoundage)

1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus.
2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile.
 

-CORIE (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. koros „îmbuibare, saturație”)

1. „saturație, sațietate”.