Dictionar

turbină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. turbine)

1. mașină de forță dintr-un stator și un rotor constituit din unul sau mai multe discuri cu palete ori cupe, montate pe un arbore, care transformă energia potențială a unui fluid în energie mecanică, transmisă apoi arborelui rotorului.
 

microturbină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + turbină)

1. turbină de dimensiuni reduse, folosită în microhidrocentrale.
 

turbinat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT turbinatus; turbinarius; turbinellus; turbineus
2. FR turbiné; en forme de toupie
3. EN turbinate; top-shaped
4. DE kreiselförmig; kreiselartig; verkehrtkegelig
5. RU кубaрчaтый; кеrлевидный
6. HU pörgettyűszerű, fordított kúpos csigaformás
 

turbinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. turbiné, lat. turbinatus)

1. (biol.; despre unele organe) de forma unui con.
 

aerotren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotrain)

1. vehicul care alunecă pe o pernă de aer deasupra unei monoșine, propulsat de o turbină, un turboreactor sau un motor electric liniar.
 

electroventilator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. électro-ventilateur)

1. ventilator echipat cu un motor electric care antrenează o elice sau o turbină; ventilator electric.
 

extrados

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extrados)

1. (arhit.) suprafața exterioară a unui arc, a unei bolți.
2. (av.) fața de deasupra unei aripi.
3. fața convexă a unei palete de turbină sau de pompă.
 

hidrogenerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hydrogenerator)

1. generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbină hidraulică.
 

inclinogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. inclinogram)

1. grafic prezentând orizontal poziția unei găuri de sondă.
2. grafic pentru determinarea poziției ce trebuie să o aibă turbina de foraj.
 

microturbină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + turbină)

1. turbină de dimensiuni reduse, folosită în microhidrocentrale.