OK
X
turbulent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. turbulent, lat. turbulentus)
1.
care
produce
neorânduieli,
dezordine;
gălăgios,
zgomotos.
2.
(despre
fluide)
care
prezintă
turbulență
(2).
turbulență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. turbulence, lat. turbulentia)
1.
neorânduială,
dezordine;
gălăgie.
2.
(fiz.)
stare
a
unui
fluid
în
care
există
vârtejuri,
agitație.
disipație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dissipation)
1.
acțiune
prin
care
un
lucru
se
disipează
sau
este
disipat;
disipare.
2.
(fizică)
pierdere
de
energie
sau
căldură.
3.
faptul
de
a
cheltui
nesăbuit;
exces.
4.
starea
unei
persoane
care
trăiește
în
mijlocul
plăcerilor,
care
se
lasă
distras
de
la
munca
sa,
de
la
ocupațiile
sale;
dezmăț,
desfrâu.
5.
comportament
neadecvat,
stare
de
elev
agitat,
turbulent,
neatent;
lipsă
de
atentie,
neliniște;
neatenție.
6.
(var.)
(înv.)
disipațiune.
7.
(antonime)
atenție,
disciplină,
economie.
turbulent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. turbulent, lat. turbulentus)
1.
care
produce
neorânduieli,
dezordine;
gălăgios,
zgomotos.
2.
(despre
fluide)
care
prezintă
turbulență
(2).