Dictionar

altaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altaïque)

1. din regiunea munților Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole și tunguse.
 

turco-tătar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. turco-tatar)

1. (despre un grup de limbi turcice) vorbit în Turcia și în Asia Centrală.