Rezultate principale (Turelă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tourelle)
1. dispozitiv blindat orientabil pe o navă de luptă, pe un tanc, avion etc., în care sunt aşezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu.
2. (cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor.
Rezultate secundare (Turelă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pastourelle)
1. gen lirico-epic medieval cu personaje păstoriţe, păstori (sau cavaleri îndrăgostiţi de păstoriţe) care narează, într-un limbaj cu aluzii licenţioase, o scenă de dragoste.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + tun)
1. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe şenile, cu armament de artilerie puternic.