turistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. touristique, it. turistico)

1. referitor la turism; care se adresează turiștilor.
2. care a fost conceput, produs, studiat pentru turiști (ex. ghid, pliant turistic).
3. care a fost stabilit, pus în funcțiune pentru turiști (ex. tren turistic).
4. care gestionează, reunește toate (sau o parte din) activitățile legate de turism (ex. asociație turistică).
5. (despre un loc) care atrage turiști.
6. competițional-~ = (formă de turism) care are și caracter de competiție.
7. sportiv-~ = cu caracter sportiv și turistic.

agroturism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agrotourisme, engl. agrotourism)

1. turism care se face în zonele rurale.
2. integrarea unei activități de primire turistică într-o exploatație agricolă.

baedeker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Baedeker)

1. ghid al unui oraș, al unei țări, pentru uzul turiștilor.

bivuac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bivouac)

1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităților.
2. adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști.

bivuaca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bivouaquer)

1. (despre unități militare, alpiniști, turiști) a se opri în bivuac.

campa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. comper)

1. intr. (despre unități militare sau turiști) a se instala provizoriu în campament.
2. refl. (fig.) a se ține într-o atitudine mândră, provocatoare.

campament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campement)

1. instalație temporară în corturi, a unei unități militare, a unor turiști etc.