Dictionar

Rezultate secundare (Turnant,):

Turnant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. tournant/e/)

1. adj. care se rotește în jurul unui ax vertical central; rotitor.

2. ușă = ușă cu mai multe aripi care se rotesc în jurul unui ax vertical; placă = placă rotitoare prevăzută cu șine, în depouri și ateliere, care permite locomotivelor și vagoanelor întoarcerea sau trecerea de pe o linie pe alta.

3. s. f. 1. mișcare circulară, înconjur, rotire.

4. loc unde cotește un drum, o pistă de atletism; cotitură.

5. mică etajeră pentru cărți care se învârtește în jurul unui ax central.


Marionetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marionnette)

1. păpuşă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială.

2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate.

3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor.


Placă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plaque)

1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.

2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.

3. disc muzical.

4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.

5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.

6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.

7. tablă pe care este scris, săpat ceva.

8. proteză dentară.

9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.


Plot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plot)

1. mică piesă metalică montată pe un corp din material izolant şi legată la un circuit electric.

2. placă turnantă la încrucişarea unei căi ferate de mină.

3. suprafaţă de separaţie între două formaţiuni geologice.


Pulie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. poulie)

1. roată turnantă care permite deplasarea sau întoarcerea unei frânghii (unui cablu, lanț etc.) pe janta acesteia și care este folosită pentru a ridica o sarcină sau a transmite o mișcare; scripete.