Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plaque)
1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.
2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.
4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.
5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.
6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.
7. tablă pe care este scris, săpat ceva.
9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plot)
1. mică piesă metalică montată pe un corp din material izolant şi legată la un circuit electric.
2. placă turnantă la încrucişarea unei căi ferate de mină.
3. suprafaţă de separaţie între două formaţiuni geologice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. poulie)
1. roată turnantă care permite deplasarea sau întoarcerea unei frânghii (unui cablu, lanț etc.) pe janta acesteia și care este folosită pentru a ridica o sarcină sau a transmite o mișcare; scripete.